|
1. |
De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit şi le-a înţeles. |
|
2. |
Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi. |
|
3. |
Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. |
|
4. |
Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi! |
|
5. |
Ce bine ar fi fost dacă aţi fi tăcut! Câtă înţelepciune ar fi fost din partea voastră! |
|
6. |
Ascultaţi acum apărarea mea şi băgaţi de seamă la rostirea buzelor mele. |
|
7. |
Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe şi spre apărarea Lui croiţi minciuni? |
|
8. |
Voiţi să ţineţi cu El şi să fiţi apărătorii Lui? |
|
9. |
Şi dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi un om? |
|
10. |
Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreţi să fiţi părtinitori cu El. |
|
11. |
Măreţia Lui oare nu vă înfricoşează şi groaza Lui nu va cădea oare peste voi? |
|
12. |
Rostirile voastre au tăria cenuşei. Răspunsurile voastre se prefac în noroi. |
|
13. |
Închideţi gura în faţa mea şi eu voi vorbi, orice ar fi să se întâmple. |
|
14. |
Drept aceea îmi voi lua în dinţi carnea mea şi viaţa mea o pun în mâna mea. |
|
15. |
Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în faţa Sa firele pricinei mele, |
|
16. |
Şi chiar aceasta îmi va fi mie izbândă, fiindcă un nelegiuit nu se înfăţişează înaintea Lui. |
|
17. |
Ascultaţi cu luare-aminte cuvintele mele şi ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi. |
|
18. |
Iată am pus la cale o judecată, şi ştiu că eu sunt cel ce am dreptate. |
|
19. |
Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci voi amuţi degrabă şi voi aştepta moartea. |
|
20. |
Numai scuteşte-mă de două lucruri, şi nu mă voi ascunde de faţa Ta. |
|
21. |
Depărtează mâna Ta de deasupră-mi şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta. |
|
22. |
Apoi cheamă-mă şi eu iţi voi răspunde, sau lasă-mă să vorbesc eu şi Tu să-mi dai răspuns. |
|
23. |
Câte greşeli şi câte păcate am făcut? Dă-mi pe faţă călcarea mea de lege şi păcatul meu. |
|
24. |
De ce ascunzi faţa Ta şi mă iei drept un duşman al Tău? |
|
25. |
Vrei oare, să înspăimânţi o frunză pe care o bate vântul? Vrei să Te îndârjeşti împotriva unui pai uscat? |
|
26. |
De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare? De ce să-mi scoţi ochii cu greşelile tinereţii? |
|
27. |
De ce să-mi vâri picioarele în butuci şi să pândeşti toţi paşii mei şi toate urmele mele? |
|
28. |
Când Tu ştii că trupul meu se nimiceşte ca un putregai şi ca o haină mâncată de molii! |