|
1. |
Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
|
|
2. |
Ascultați acestea, voi bătrânilor, luați aminte, voi toți locuitorii
țării! Oare s-a mai întâmplat așa în vremea voastră sau în zilele părinților
voștri?
|
|
3. |
Povestiți-le feciorilor voștri, iar ei feciorilor lor, iar aceia
neamului care va veni după ei!
|
|
4. |
Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, și
ceea ce a rămas de la cele mari au mâncat cele zburătoare, și ceea ce a
rămas de la cele zburătoare au prăpădit stolurile de lăcuste.
|
|
5. |
Deșteptați-vă, bețivilor, și plângeți! Și voi, băutorilor de vin,
tânguiți-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură.
|
|
6. |
Căci un popor a năvălit în țara mea, puternic și fără de număr;
dinții lui ca dinții de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică.
|
|
7. |
Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a făcut bucăți; l-a jupuit
de coajă și l-a trântit la pământ. Mlădițele de vită au rămas albe.
|
|
8. |
Tânguiește-te ca o fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinerețea
ei!
|
|
9. |
Prinosul și jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoții,
slujitorii Domnului, sunt în mare jale.
|
|
10. |
Câmpul a rămas pustiu, țarina este plină de jale; grâul nu mai
este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop!
|
|
11. |
Plugarii sunt zăpăciți, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu
și pentru orz, căci secerișul din țarini este pierdut.
|
|
12. |
Vița de vie este fără vlagă, smochinul tânjește, rodiile de asemenea
și finicii, merii și toți copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria
ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.
|
|
13. |
Încingeți-vă și vă tânguiți, voi preoților, izbucniți în bocete,
voi slujitori ai altarului! Intrați în templu și petreceți noaptea în sac
de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul și jertfa cu turnare
au fost îndepărtate din templul Dumnezeului vostru!
|
|
14. |
Postiți post sfânt, strângeți obște de prăznuire, adunați pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării în templul Dumnezeului vostru și strigați către
Domnul rugându-L:
|
|
15. |
"O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului și vine ca o pustiire
de la Cel Atotputernic.
|
|
16. |
Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noștri, bucuria și veselia
din templul Dumnezeului nostru?
|
|
17. |
Semințele s-au uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale,
hambarele sunt fără nimic în ele, căci nu mai este grâu.
|
|
18. |
Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, căci nu află nicăieri pășune;
chiar și turmele de oi sunt în mare lipsă.
|
|
19. |
Către Tine, Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate pășunile
pustiului și văpaia lui a dogorit toți copacii de pe câmp.
|
|
20. |
Și fiarele câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au
secat și focul a mistuit pășunile stepei".
|