25. Şi l-au adus înaintea feţei Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile şi au junghiat un viţel. Ana a adus pe prunc la Eli,

25. Că de va greşi omul faţă de alt om, atunci se vor ruga pentru el lui Dumnezeu; iar de va păcătui cineva faţă de Domnul, atunci cine va mijloci pentru el?" Dar ei nu ascultau spusele tatălui lor, căci Domnul hotărâse să-i dea morţii.

27. În vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu şi i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Nu M-am arătat Eu oare casei tatălui tău când erau ei încă în Egipt, în casa lui Faraon?

28. Şi nu l-am ales Eu oare din toate seminţiile lui Israel să-Mi fie preot, ca să aprindă tămâie şi să poarte efod înaintea Mea? Şi nu am dat Eu oare casei tatălui tău din toate jertfele ce se frig pe foc de fiii lui Israel?

30. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară: Casa ta şi casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feţei Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie aşa, căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi.

31. Iată vin zile când Eu voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, încât să nu mai fie bătrân în casa ta niciodată.

3. O dată s-au rătăcit asinele lui Chiş, tatăl lui Saul, şi a zis Chiş către Saul, fiul său: "Ia cu tine pe unul din argaţi şi, sculându-te, du-te de caută asinele!"

5. Iar când au ajuns în ţinutul Ţuf, a zis Saul către sluga sa care era cu el: "Haidem înapoi, ca nu cumva tatăl meu, lăsând asinele, să înceapă a fi neliniştit de noi".

20. Iar de asinele care ţi s-au rătăcit acum trei zile nu purta grijă, căci s-au găsit. Şi cui sunt oare păstrate cele mai scumpe lucruri în Israel, dacă nu ţie şi la toată casa tatălui tău?"

2. Când vei pleca acum de la mine, vei întâlni doi oameni aproape de mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin, la Ţelţah şi aceia îţi vor spune: S-au găsit asinele după care ai umblat şi le-ai căutat şi iată tatăl tău, uitând de asine, este neliniştit pentru voi, zicând: "Ce este cu fiul meu?"

12. Iar unul din cei ce erau acolo a răspuns şi a zis: "Dar tatăl acelora cine este oare?" De atunci a rămas zicătoarea: "Au doară şi Saul este printre prooroci?"

1. Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta armele sale: "Hai să trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo", iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.

27. Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl său pe popor; şi, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, l-a muiat într-un fagure de miere şi, întorcându-l cu mâna spre gura sa, i s-au luminat ochii.

28. Atunci unul din popor i-a spus: "Tatăl tău a pus jurământ asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi hrană, şi de aceea poporul e istovit".

29. Dar Ionatan a zis: "Tatăl meu a tulburat ţara. Iată mie mi s-au luminat ochii când am gustat puţin din această miere.

51. Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.

15. David se întorsese de la Saul, ca să pască oile tatălui său în Betleem.

25. Şi ziceau Israeliţii: "Vedeţi pe omul acesta care a ieşit înainte? Iese ca să înfrunte pe Israel. De l-ar ucide cineva, regele ar răsplăti pe acela cu mari bogăţii şi ar da pe fiica sa după el, iar casa tatălui aceluia ar ajunge liberă în Israel".

34. David însă a zis către Saul: "Robul tău a păscut oile tatălui său şi când se întâmpla să vină leul sau ursul să ia vreo oaie din turmă,

2. Iar Saul l-a luat în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.

18. David însă a zis către Saul: "Cine sunt eu şi ce este viaţa mea şi neamul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?"

2. Şi a vestit Ionatan pe David, zicând: "Tatăl meu Saul caută să te omoare. Deci să te păzeşti mine; ascunde-te şi stai la loc tainic;

3. Iar eu voi ieşi şi voi fi lângă tatăl meu în câmp unde vei fi tu şi voi vorbi tatălui meu de tine şi ce voi vedea iţi voi spune".

4. Ionatan a vorbit de bine lui Saul, tatăl său, pentru David şi i-a zis: "Să nu greşească regele împotriva robului tău David, căci el cu nimic n-a greşit împotriva ta şi faptele lui sunt foarte folositoare pentru tine.

1. Atunci David a fugit din Naiotul Ramei şi venind a zis către Ionatan: "Ce-am făcut eu oare? Care este strâmbătatea mea şi cu ce am greşit înaintea tatălui tău, de-mi caută sufletul meu?"

2. Iar Ionatan i-a răspuns: "Nu, nu vei muri. Iată tatăl meu nu face nici un lucru mare sau mic, fără să-l descopere urechilor mele. Pentru ce dar ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Aceasta nu se poate".

3. David însă s-a jurat şi a zis: "Tatăl tău ştie bine că eu am dobândit trecere la tine, şi de aceea îşi zice: "Nu trebuie să ştie de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău; între mine şi moarte n-a fost decât un pas".

6. De va întreba tatăl tău de mine, tu să spui: "David s-a cerut de la mine să se ducă în cetatea sa Betleem, pentru că acolo se face jertfă anuală pentru tot neamul său".

8. Tu însă să faci milă cu robul tău, căci ai primit pe robul tău să facă legământul Domnului cu tine, şi, de este vreo vină asupra mea, atunci ucide-mă tu; de ce să mă mai duci la tatăl tău?"

9. Ionatan însă a zis: "În nici un chip nu se va întâmpla aceasta cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ţi facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?"

10. Şi a zis David către Ionatan: "Cine mă va vesti, dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru?"

12. Acolo Ionatan a zis către David: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, mâine pe vremea aceasta sau poimâine, voi căuta să aflu de la tatăl meu, şi dacă el este binevoitor lui David şi eu nu voi trimite la tine şi nu voi descoperi aceasta urechilor tale,

13. Atunci aşa şi aşa să facă Domnul cu Ionatan şi încă şi mai mult să facă. Dacă însă tatăl meu plănuieşte să-ţi facă rău, aceasta voi descoperi-o urechilor tale şi-ţi voi da drumul să mergi în pace şi să fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

32. A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, şi i-a zis: "De ce să-l omori? Ce-a făcut el?"

33. Atunci Saul a repezit suliţa în el ca să-l lovească. Şi a înţeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David.

34. Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, şi n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David şi pentru că-l ocărâse tatăl său.

1. Şi a plecat David de acolo şi a fugit în peştera Adulam. Auzind aceasta, fraţii lui şi toată casa tatălui său au venit la el.

3. De acolo David s-a dus la Miţpa Moabului şi a zis către regele Moabului: "Lasă pe tatăl meu şi pe mama mea să stea la voi, până voi afla ce are să facă Dumnezeu cu mine".

11. Atunci a trimis regele să cheme pe Ahimelec, fiul lui Ahituv preotul, şi toată casa tatălui lui, preoţii din Nobe. Şi au venit ei cu toţii la rege.

15. Şi apoi oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Nu, nu învinui de asta, o, rege, pe robul tău şi toată casa tatălui meu, căci în toată pricina aceasta nu cunoaşte robul tău nici un lucru mare sau mic".

16. Atunci regele a zis: "Tu, Ahimelec, trebuie să mori, tu şi toată casa tatălui tău".

22. Atunci David a zis lui Abiatar: "Am ştiut eu din ziua aceea că, fiind acolo, Doeg idumeul va da de ştire negreşit lui Saul şi eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatălui tău.

17. Zicându-i: "Nu te teme, căci nu te va găsi mâna tatălui meu Saul şi tu vei împărăţi peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine; Saul, tatăl meu, ştie aceasta".

22. Aşadar, jură-mi pe Domnul că nu vei stârpi pe urmaşii mei şi nu vei şterge numele meu din casa tatălui meu".