|
1. |
Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviți
la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
|
|
2. |
Cât de frumoase sunt, domniță, picioarele tale în sandale! Rotundă-i
coapsa ta, ca un colan, de meșter iscusit lucrat.
|
|
3. |
Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul
tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
|
|
4. |
Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni
ai unei gazele.
|
|
5. |
Gâtul tău e stâlp de fildeș; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heșbon,
de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce privește
spre Damasc.
|
|
6. |
Capul tău este măreț cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură;
cu ale lui mândre șuvițe ții un rege în robie.
|
|
7. |
Cât de frumoasă ești și atrăgătoare, prin drăgălășia ta, iubito!
|
|
8. |
Ca finicul ești de zveltă și sânii tăi par struguri atârnați în
vie.
|
|
9. |
În finic eu m-aș sui - ziceam eu - și de-ale lui crengi m-aș apuca,
sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
|
|
10. |
Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belșug spre-al
tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
|
|
11. |
Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
|
|
12. |
Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
|
|
13. |
Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit,
de-s aproape de-nflorit. Și acolo iți voi da dezmierdările mele.
|
|
14. |
Mandragorele miresme varsă și la noi acasă sunt multe fructe vechi
și noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.
|