1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Capitolul 10

1.	În anul al treilea al lui Cirus, regele Perşilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel - care se chema Beltşaţar - şi adevărat este cuvântul şi el vesteşte război mare. El a pătruns cuvântul şi a înţeles vedenia.
2.	"În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
3.	Pâine bună n-am mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea şi cu miresme nu m-am uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
4.	Dar în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul fluviului celui mare, adică Tigrul,
5.	Şi mi-am ridicat ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat şi de preţ;
6.	Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.
7.	Şi am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi au fugit să se ascundă.
8.	Atunci eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie şi n-a rămas în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricându-se, şi nu mai aveam vlagă.
9.	Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu faţa la pământ.
10.	Şi iată că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi şi pe palmele mâinilor mele.
11.	Şi a grăit către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le spun ţie şi stai drept, că acum sunt trimis către tine". Şi pe când îmi grăia cuvântul acesta, m-am sculat tremurând.
12.	Şi a zis către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ţi-ai sârguit inima ta ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13.	Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor
14.	Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din urmă".
15.	Şi pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ şi am rămas ca un mut.
16.	Şi iată! Acela care avea înfăţişarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea şi am grăit şi am zis către cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere şi am rămas fără putere.
17.	Şi cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un Stăpân atât de mare ca Tine! Şi de spaimă îmi piere toată puterea şi suflarea mi se opreşte".
18.	Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie.
19.	Şi mi-a zis: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!" Şi pe când grăia cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!"
20.	Atunci El a zis: "Ştii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei şi, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va veni.
21.	Îţi voi vesti ţie ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor".