|
Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Capitolul 1
|
1. |
Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voința lui Dumnezeu, și
Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu
toți sfinții care sunt în toată Ahaia:
|
|
2. |
Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Iisus
Hristos.
|
|
3. |
Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos,
Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea,
|
|
4. |
Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem
și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi
înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.
|
|
5. |
Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, așa prisosește
prin Hristos și mângâierea noastră.
|
|
6. |
Deci fie că suntem strâmtorați, este pentru a voastră mângâiere
și mântuire, fie că suntem mângâiați, este pentru a voastră mângâiere,
care vă dă putere să îndurați cu răbdare aceleași suferințe pe care le
suferim și noi.
|
|
7. |
Și nădejdea noastră este tare pentru voi, știind că precum sunteți
părtași suferințelor, așa și mângâierii.
|
|
8. |
Căci nu voim, fraților, ca voi să nu știți de necazul nostru, care
ni s-a făcut în Asia, că peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiați,
încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viață.
|
|
9. |
Ci noi, în noi înșine, ne-am socotit ca osândiți la moarte, ca să
nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morți,
|
|
10. |
Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește
și în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi,
|
|
11. |
Ajutându-ne și voi cu rugăciunea pentru noi, așa încât darul acesta
făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulțumire adusă
de către mulți, pentru noi.
|
|
12. |
Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că
am umblat în lume, și mai ales la voi, în sfințenie și în curăție dumnezeiască,
nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
|
|
13. |
Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiți și înțelegeți.
Și am nădejde că până în sfârșit veți înțelege;
|
|
14. |
După cum ne-ați și înțeles în parte, - că noi suntem lauda voastră,
precum și voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus.
|
|
15. |
Cu această încredințare voiam să vin întâi la voi, ca să aveți
bucurie a doua oară,
|
|
16. |
Și să trec pe la voi în Macedonia și din Macedonia iarăși să vin
la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea.
|
|
17. |
Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu ușurință? Sau cele ce
hotărăsc, le hotărăsc trupește ca la mine da, da să fie și nu, nu?
|
|
18. |
Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi
da și nu.
|
|
19. |
Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă - prin noi,
prin mine, prin Silvan și prin Timotei - nu a fost da și nu, ci da a fost
în El.
|
|
20. |
Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; și prin El,
amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
|
|
21. |
Iar Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și
ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
|
|
22. |
Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului, în inimile
noastre.
|
|
23. |
Și eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruțare
pentru voi n-am venit încă la Corint.
|
|
24. |
Nu că doar avem stăpânire peste credința voastră, dar suntem împreună-lucrători
ai bucuriei voastre; căci stați tari în credință.
|
|