|
1. |
Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui. |
|
2. |
El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă. |
|
3. |
Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa. |
|
4. |
Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele; |
|
5. |
A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium, |
|
6. |
Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac. |
|
7. |
M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele; |
|
8. |
Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude; |
|
9. |
El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele. |
|
10. |
El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare. |
|
11. |
Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit; |
|
12. |
A încordat arcul Său şi m-a aşezat ca ţintă săgeţii Sale, |
|
13. |
Trimiţând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale. |
|
14. |
Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi. |
|
15. |
El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin. |
|
16. |
A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă. |
|
17. |
Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea |
|
18. |
ţi am zis: "S-a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul". |
|
19. |
Adu-ţi aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă! |
|
20. |
Să-ţi aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu. |
|
21. |
Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui: |
|
22. |
Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează. |
|
23. |
În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare! |
|
24. |
"Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El". |
|
25. |
Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută. |
|
26. |
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. |
|
27. |
Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui. |
|
28. |
Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă! |
|
29. |
Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde! |
|
30. |
Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară! |
|
31. |
Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; |
|
32. |
Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui. |
|
33. |
Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor. |
|
34. |
Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului, |
|
35. |
Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt, |
|
36. |
Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede? |
|
37. |
Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit? |
|
38. |
Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul? |
|
39. |
De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui? |
|
40. |
Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul! |
|
41. |
Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer! |
|
42. |
Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat. |
|
43. |
Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă; |
|
44. |
Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine; |
|
45. |
Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor. |
|
46. |
Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră; |
|
47. |
De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină. |
|
48. |
Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu. |
|
49. |
Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare, |
|
50. |
Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri. |
|
51. |
Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele. |
|
52. |
Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei, |
|
53. |
Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine. |
|
54. |
Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: "Sunt pierdut!" |
|
55. |
Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt. |
|
56. |
Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu". |
|
57. |
Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică!" |
|
58. |
O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea! |
|
59. |
Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate! |
|
60. |
Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea; |
|
61. |
O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea, |
|
62. |
Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea. |
|
63. |
Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor! |
|
64. |
Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor, |
|
65. |
Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei! |
|
66. |
Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne! |