BibliaOrtodoxa.ro
Acasă Tâlcuiri Resurse Despre Contact
Rezultate cautare

Ati cautat: amoniţi in TOATA BIBLIA

S-au găsit 83 versete.

Facerea
Cap. 19
38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.
Numerii
Cap. 21
24. Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, şi i-a cuprins ţara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amoniţilor erau întărite.
Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise
Cap. 2
19. Şi să te apropii repede de Amoniţi, dar să nu intri cu aceştia în duşmănie şi să nu începi război cu ei, căci nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul fiilor lui Amon, pentru că l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".
20. Acesta se socotea a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniţii însă îi numeau Zomzomimi.
21. Poporul acesta fusese mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; dar Domnul îi pierduse de la faţa Amoniţilor şi-i alungaseră aceştia şi se aşezaseră în locul lor.
37. Numai de pământul Amoniţilor nu te-ai apropiat, nici de locurile ce se întind în apropierea râului Iaboc, nici de cetăţile ce sunt pe munte, nici de nimic ce nu ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru".
Cartea lui Iosua Navi
Cap. 12
2. Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon şi domnea de la Aroerul cel de pe malul râului Arnon, de la mijlocul râului şi peste jumătate din Galaad, până la râul Iaboc, care este hotarul Amoniţilor,
Cartea judecătorilor
Cap. 10
6. Dar fiii lui Israel au făcut iarăşi rele înaintea ochilor Domnului şi au slujit baalilor şi astartelor şi dumnezeilor Amoreilor, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Amoniţilor, dumnezeilor Moabiţilor şi dumnezeilor Filistenilor, iar pe Domnul L-au părăsit şi nu L-au slujit.
7. Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel, şi l-a dat în mâinile Filistenilor şi în mâinile Amoniţilor.
9. Iar Amoniţii au trecut Iordanul, ca să se războiască cu Iuda, cu Veniamin şi cu casa lui Efraim. Aşa că fiii lui Israel erau foarte strâmtoraţi.
11. Domnul însă a zis către fiii lui Israel: "Nu v-au împilat oare Egiptenii, Amoreii, Amoniţii şi Filistenii,
17. Amoniţii însă s-au adunat şi şi-au aşezat tabăra în Galaad. S-au adunat de asemenea şi fiii lui Israel şi au tăbărât la Miţpa.
18. Atunci poporul şi căpeteniile Galaadului au zis unii către alţii: "Cine va începe lupta contra Amoniţilor acela va fi căpetenie peste toţi locuitorii Galaadului".
Cap. 11
4. După câtva timp Amoniţii s-au ridicat cu război împotriva lui Israel.
5. Iar în timpul războiului Amoniţilor cu Israeliţii, au venit bătrânii Galaadului să ia pe Ieftae din ţinutul Tob,
6. Şi au zis către Ieftae: "Vino să ne fii căpetenie şi te luptă cu Amoniţii".
8. Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupţi cu Amoniţii şi să ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
9. Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: "Dacă mă luaţi înapoi, ca să mă lupt cu Amoniţii, şi dacă Domnul îmi va da mie izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?"
12. Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniţilor să-i spună: "Ce ai cu mine de ai venit la mine să te războieşti pe pământul meu?"
13. Iar regele Amoniţilor a răspuns solilor lui Ieftae: "Israel, când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace şi mă voi retrage".
14. Şi dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniţilor,
15. Ca să-i spună: "Aşa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul Moabiţilor, nici pământul Amoniţilor;
27. Eu însă nu sunt vinovat faţă de tine; dar tu-mi faci un rău, venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii lui Israel şi Amoniţi!"
28. Dar regele Amoniţilor n-a ţinut seamă de cuvintele lui Ieftae, cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
29. Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului şi a străbătut Ieftae pământul Galaadului şi al lui Manase, apoi a ajuns până la Miţpa Galaadului şi de la Miţpa Galaadului a plecat asupra Amoniţilor.
30. În acel timp a făcut Ieftae făgăduinţă Domnului şi a zis: "De vei da pe Amoniţi în mâinile mele,
31. Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniţi, oricine va ieşi din porţile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului şi-l voi aduce ardere de tot".
32. Apoi a venit Ieftae la Amoniţi să se bată cu ei şi i-a dat Domnul în mâinile lui.
33. Şi i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de cetăţi şi până la Abel-Cheramim şi au fost umiliţi Amoniţii în faţa fiilor lui Israel.
36. Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ţi-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârşit prin tine răzbunarea împotriva Amoniţilor, vrăjmaşii tăi!"
Cap. 12
1. După aceea s-au adunat Efraimiţii şi au purces spre Ţafon şi au zis către Ieftae: "Pentru ce te-ai dus să te baţi cu Amoniţii, iar pe noi nu ne-ai chemat cu tine? Vom arde dar casa ta cu foc, împreună cu tine".
2. Iar Ieftae a zis: "Eu şi poporul meu am avut cu Amoniţii ceartă mare şi eu v-am chemat, dar voi nu m-aţi scăpat din mâinile lor.
3. Văzând însă că nu este nici un izbăvitor, mi-am pus viaţa în primejdie şi m-am dus împotriva Amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâinile mele. De ce dar aţi venit să vă bateţi cu mine?"
Cartea întâia a Regilor
Cap. 11
11. A doua zi Saul împărţi poporul în trei tabere. Şi acestea au pătruns dis-de-dimineaţă în tabăra Amoniţilor şi i-a măcelărit până la sosirea arşiţei zilei; iar câţi au rămas s-au risipit de n-au rămas doi la un loc.
Cap. 12
12. Iar când aţi văzut că Nahaş, regele Amoniţilor, vine împotriva voastră, aţi zis către mine: "Nu, ci să domnească peste noi un rege!", deşi peste voi împărăţea Domnul Dumnezeul vostru.
Cap. 14
47. Astfel şi-a întărit Saul domnia sa peste Israel şi s-a luptat cu toţi vrăjmaşii de primprejur: cu Moab şi Amoniţii, cu Edom, cu regii din Ţoba şi cu Filistenii şi pretutindeni, împotriva oricui a mers, a avut izbândă.
Cartea a doua a Regilor
Cap. 10
1. Trecând câtăva vreme, a murit regele Amoniţilor, iar în locul lui s-a făcut rege Hanun, fiul lui.
2. Atunci a zis David: "Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis David pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui său. Şi au venit slugile lui David în ţara Amoniţilor.
3. Însă căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun, domnul lor: "Socotiţi, oare, că David din dragoste către tatăl tău a trimis mângâietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca să iscodească cetatea şi să vadă ce este în ea şi apoi s-o dărâme?
6. Amoniţii insă, văzând că s-au făcut nesuferiţi înaintea lui David, au trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, de la regele Amalecit din Maacha o mie de oameni şi din Iştov douăsprezece mii de oameni.
8. Şi ieşind, Amoniţii s-au aşezat în rânduri de luptă la poartă, iar Sirienii din Ţoba, din Rehov, din Iştov şi din Maacha au stat deoparte în câmp.
11. Apoi a zis Ioab: "Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu să mă ajuţi, iar dacă Amoniţii te vor birui pe tine, îţi voi veni eu în ajutor.
14. Amoniţii, văzând că Sirienii pleacă, au fugit şi ei de Abişai şi s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniţi, a intrat în Ierusalim.
19. Şi când regii supuşi lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinşi de Israeliţi, au încheiat pace cu Israeliţii şi s-au supus acestora. Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniţilor.
Cap. 11
1. Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război, David a trimis pe Ioab şi slugile sale cu el şi pe toţi Israeliţii şi aceştia au lovit pe Amoniţi şi au împresurat Raba;
Cap. 12
9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
26. Ioab însă lupta împotriva cetăţii Amoniţilor, Raba, şi aproape luase cetatea domnească.
31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos şi l-a pus sub fierăstrău şi sub grapă de fier şi sub securi de fier şi i-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. Aşa a făcut el cu toate cetăţile Amoniţilor. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.
Cap. 17
27. Când David a venit la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din "Raba Amoniţilor, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditeanul, din Roghelim,
Cartea a treia a Regilor
Cap. 11
5. Şi a început Solomon să slujească Astartei, zeiţa Sidonienilor, şi lui Moloh, idolul Amoniţilor.
7. Atunci a zidit Solomon capiştea lui Chemoş, idolul Moabiţilor, pe muntele din faţa Ierusalimului, şi capiştea lui Moloh, idolul Amoniţilor.
33. Şi aceasta o fac, pentru că ei M-au părăsit şi au început să se închine Astartei, zeiţa Sidonienilor, lui Chemoş, dumnezeul Moabiţilor, şi lui Moloh, dumnezeul fiilor Amoniţilor, şi n-au umblat în căile Mele, ca să facă cele plăcute înaintea ochilor Mei şi să păzească rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.
Cap. 12
24. Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi, nici să nu începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel. Să vă întoarceţi fiecare la casele voastre, căci de la Mine a fost aceasta! Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au întors înapoi după cuvântul Domnului. Şi a răposat regele Solomon cu părinţii lui şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi şaptesprezece ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Naama şi a fost fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor Amoniţilor. Şi a făcut fapte ce nu erau plăcute înaintea ochilor Domnului şi nici n-a umblat pe căile lui David, strămoşul său. Solomon însă avusese un rob, un om din muntele lui Efraim, pe care-l chema Ieroboam, iar pe mama lui o chema Ţerua, femeie desfrânată. Şi l-a pus Solomon între dregătorii cei peste lucrătorii de corvoadă ai casei lui Iosif. Şi a zidit lui Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. El a zidit Milo cu lucrătorii de corvoadă ai casei lui Efraim; tot el a reparat şi stricăciunile de la cetatea lui David şi a fost conducător peste regat. Şi a căutat Solomon să-l omoare. şi s-a temut Ieroboam şi a fugit la; Şişac, regele Egiptului. şi a fost la Şişac până a murit Solomon. şi a auzit Ieroboam, pe când se afla încă în Egipt, că a murit Solomon. A şoptit el la urechile lui Şişac, regele Egiptului, zicând: "Dă-mi drumul, ca să mă duc în ţara mea". Ţi i-a zis Şişac: Cere ce doreşti şi îţi voi da. Şi Şişac i-a dat lui Ieroboam de femeie pe Ano, sora cea mai mare a Tafnesei, femeia lui. Aceasta era cea mai mare între fiicele regelui, şi i-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam lui Şişac: "De bună seamă, dă-mi drumul, că am să mă duc". Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în pământul Tirţa, din muntele Efraim. Şi s-a adunat acolo toată seminţia lui Efraim. Şi a zidit Ieroboam acolo tabere. Şi i s-a îmbolnăvit copilul lui de o boală foarte grea. Şi s-a dus Ieroboam să întrebe pentru copil. Şi a zis către Ano, femeia lui: "Scoală-te şi du-te de întreabă pe un om al lui Dumnezeu pentru copil dacă el are să scape cu viaţă din boala lui". Şi era un om în Şilo, pe care-l chema Ahia. Acesta era un bărbat ca de şaizeci de ani şi cuvântul Domnului era cu el. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: "Scoală-te şi ia în mâna ta pentru omul lui Dumnezeu pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un ulcior cu miere". şi s-a sculat femeia şi a luat în mâna ei pâini şi două turte, struguri şi un ulcior cu miere pentru Ahia. Şi omul acesta era bătrân şi nu putea să vadă, căci ochii lui i se uscaseră de bătrâneţe. Şi s-a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi, pe când venea ea în cetate la Ahia Şilonitul, a zis Ahia către fiul lui: "Ieşi pentru întâmpinarea Anoei, femeia lui Ieroboam, şi-i spune: Intră şi nu sta, căci aşa zice Domnul: Eu sunt trimis la tine ca să-ţi vestesc lucruri grozave! şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Şi i-a zis Ahia: Pentru ce mi-ai adus pâinile, strugurii şi ulciorul cu miere? Aşa zice Domnul: "Iată, tu vei pleca de la mine, şi când vei intra în Tirţa, în cetate, îţi vor ieşi locuitorii în întâmpinare şi îţi vor spune: Copilul a murit. Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii; iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca şi copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, căci numai în el din casa lui Ieroboam s-a găsit ceva bun înaintea Domnului". Şi a plecat înapoi femeia când a auzit aceasta. şi când a intrat în Tirţa, copilul a murit. Şi i-a ieşit în întâmpinare ţipătul cel de jale. şi s-a dus Ieroboam la Sichem, cetatea cea din muntele lui Efraim. Şi s-au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. şi cuvântul Domnului a fost către Şemaia Enlamitul, zicând: "Ia-ţi o haină nouă, care n-a fost spălată cu apă, şi o rupe în douăsprezece bucăţi şi i le dă lui Ieroboam şi-i spune: "Aşa zice Domnul: Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi". Şi a luat Ieroboam, şi a zis Şemaia: "Aşa zice Domnul: Să fii peste cele zece seminţii ale lui Israel!" şi a zis poporul către Roboam, fiul lui Solomon: "Tatăl tău a pus jug greu pe noi şi şi-a îngreuiat bucatele mesei lui; tu însă acum uşurează-l de pe noi şi-ţi vom sluji ţie!" Şi a zis Roboam către popor: "Până în trei zile eu vă voi da răspunsul". Şi a zis Roboam: "Aduceţi-mi pe cei bătrâni, ca să mă sfătuiesc cu ei pentru cuvântul care voi răspunde poporului în ziua a treia". Şi a grăit Roboam la urechile lor pentru cuvântul care i-a trimis poporul la el. Şi au zis bătrânii poporului pentru acel cuvânt, care i-a grăit poporul. şi a lepădat Roboam sfatul lor, pentru că nu se potrivea cu părerea lui. Şi a trimis şi a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: "Acestea şi acestea a trimis poporul la mine, ca să-mi spună". şi au zis cei ce crescuseră împreună cu el: "Aşa vei grăi poporului: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. Tatăl meu v-a biciuit cu biciul, iar eu vă voi bate cu scorpioane". Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt şi a răspuns el poporului în felul cum l-au sfătuit cei ce crescuseră şi copilăriseră împreună cu el. Şi a zis tot poporul, fiecare cu vecinul său până într-un om, şi au strigat toţi cu glas mare şi au zis: "Nici o parte n-avem noi cu David, nici o moştenire cu fiul lui Iesei! Fiecare la corturile sale, Israele! Căci omul acesta n-a fost nici căpetenie şi nici conducător peste regat". Şi s-a împrăştiat tot poporul de la Sichem şi s-a dus fiecare la cortul lui. Iar Roboam, scăpând cu fuga, s-a suit în una din căruţele lui şi a venit la Ierusalim. Şi l-au urmat numai seminţia lui Iuda şi seminţia lui Veniamin. Iar când a fost începutul anului, Roboam a adunat pe toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi a plecat ca să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: "Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor, zicând: Aşa zice Domnul, să nu mergeţi, nici să începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel, ci să vă întoarceţi fiecare la corturile voastre, că de la Mine a fost aceasta!" Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au oprit de a mai începe războiul, după cuvântul Domnului.
Cartea a patra a Regilor
Cap. 23
13. Apoi a spurcat regele cele două înălţimi din faţa Ierusalimului, din dreapta Muntelui Măslinilor, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru Astarte, idolul Sidonului, pentru Chemoş, idolul Moabului, şi pentru Milcom, idolul Amoniţilor.
Cap. 24
2. Atunci Domnul a trimis asupra lui cete de Caldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; şi le-a trimis asupra lui Iuda, ca să-l piardă, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robii Săi, proorocii.
Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)
Cap. 18
11. Regele David a închinat aceste vase Domnului, împreună cu aurul şi argintul pe care-l luase el de la toate popoarele: de la Edomiţi, Moabiţi, Amoniţi, Filisteni şi Amaleciţi.
Cap. 19
1. După aceasta a murit Nahaş, regele Amoniţilor, şi în locul lui s-a făcut rege fiul său.
2. Atunci David a zis: "Am să arăt milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Şi a trimis David soli să-l mângâie pentru pierderea tatălui său. Au mers deci solii lui David în ţara Amoniţilor, ca să-l mângâie pe Hanun.
3. Însă căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun: "Socoteşti tu, oare, că David din dragoste pentru tatăl tău a trimis la tine mângâietori? Nu cumva au venit slugile lui la tine, ca să iscodească şi să vadă ţara şi apoi să o pustiiască "
6. După ce Amoniţii au văzut că au ajuns urâţi lui David, au trimis Hanun şi Amoniţii o mie de talanţi de argint, ca să ia în solda lor nişte care de război şi călăreţi din Siria Mesopotamiei, Siria Maacăi şi din Ţoba.
7. Şi au luat în solda lor treizeci şi două de mii de care şi pe regele Maacăi cu poporul lui, care au venit şi au tăbărât înaintea Medebei. Iar Amoniţii s-au adunat din cetăţile lor şi au ieşit la război.
9. Atunci au înaintat Amoniţii şi s-au aşezat în linie de bătaie la porţile cetăţii, iar regii care veniseră erau la o parte în câmp.
11. Iar cealaltă parte de popor a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca să se îndrepte contra Amoniţilor.
12. Apoi a zis: "Dacă Sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor, iar dacă Amoniţii vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.
15. Amoniţii însă, văzând că Sirienii fug, au fugit şi ei de Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au dus în cetate. Atunci Ioab a venit la Ierusalim.
19. Când au văzut slugile lui Hadadezer că sunt biruiţi de Israeliţi, au încheiat pace cu David şi s-au supus. Şi n-au mai voit Sirienii să mai ajute pe Amoniţi.
Cap. 20
1. Peste un an, pe vremea când regii ies la război, a scos Ioab oştirea şi a început să pustiiască ţara Amoniţilor şi a venit şi a înconjurat Raba. Însă David a rămas în Ierusalim. Ioab a cucerit Raba şi a dărâmat-o.
3. Iar poporul care era în ea a fost scos şi omorât cu fierăstraie, cu ciocane de fier şi cu securi. Aşa a făcut David cu toate oraşele Amoniţilor şi apoi s-a întors el şi tot poporul la Ierusalim.
Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)
10. Şi acum, iată Amoniţii, Moabiţii şi locuitorii muntelui Seir, prin ţara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliţilor să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei şi nu i-au nimicit,
22. Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă şi să preamărească, Domnul a stârnit neînţelegeri între Amoniţi şi Moabiţi şi între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, şi au fost bătuţi;
23. Căci s-au sculat Amoniţii şi Moabiţii împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i şi stârpindu-i; iar când au sfârşit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă şi ei unul pe altul.
Cap. 26
8. Aşa că chiar Amoniţii îi dădeau daruri lui Ozia încât s-a dus vestea de numele lui până la hotarele Egiptului, căci ajunsese foarte puternic.
Cap. 27
5. Iotam a avut război cu regele Amoniţilor şi i-a biruit. În acel an Amoniţii i-au dat o sută de talanţi de argint, zece mii de core de grâu şi zece mii core de orz. Această dare i-au dat-o Amoniţii şi în al doilea şi în al treilea an.
Cartea întâia a lui Ezdra
Cap. 9
1. "După isprăvirea acestora, au venit la mine căpeteniile şi au zis: "Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au deosebit de popoarele cele de alt neam şi de urâciunile lor, adică de Canaanei, Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniţi, Moabiţi, Egipteni şi Amorei,
Cartea lui Neemia (a doua Ezdra)
Cap. 4
7. Dar Sanbalat, Tobie, Arabii, Amoniţii şi cei din Aşdod, auzind că se înalţă zidurile Ierusalimului, că spărturile lui au început să se astupe, s-au mâniat foarte tare;
Ieremia
Cap. 40
11. De asemenea şi toţi Iudeii care se aflau în Moab, la Amoniţi, în Idumeea şi prin toate ţările, au auzit că regele Babilonului a lăsat o parte din Iudei şi a pus peste ei pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
14. "Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te ucidă?" Dar Godolia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
Cartea Iuditei
Cap. 1
12. Atunci Nabucodonosor s-a mâniat foarte împotriva tuturor acestor ţări. El s-a jurat pe tronul său şi pe regatul său să se răzbune şi să pustiiască cu sabia ţinuturile Ciliciei, Damascului, Siriei, ca şi pe cele ale Moabului, ale Amoniţilor, Iudeii şi Egiptului, până la hotarele celor două mări.
Cap. 5
2. Atunci, tulburat de mânie, a chemat pe toate căpeteniile Moabului şi pe toţi căpitanii Amoniţilor şi pe toţi satrapii de pe ţărmul mării,
Cap. 6
1. Şi după ce s-a potolit zarva bărbaţilor care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii mulţimi de străini şi de Amoniţi:
Cap. 7
17. Şi astfel oştirea Amoniţilor împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale şi au pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel.
Cartea a doua a macabeilor
Cap. 4
26. Şi aşa Iason, care a îndepărtat pe fratele său, îndepărtatu-l-a şi pe el altul şi l-a izgonit în ţara Amoniţilor.
Cap. 5
7. Şi gândea că prăpădeşte pe vrăjmaşi, când în faptă ucidea pe cei de un neam cu sine; totuşi n-a dobândit stăpânirea, iar mai pe urmă pentru viclenie, ruşine şi-a agonisit şi pribeag s-a dus iarăşi în ţara Amoniţilor.