1. Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,
2. Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.
3. Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;
4. Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
5. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.
6. Pe toate căile tale gândeste la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.
7. Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;
8. Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.
9. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.
10. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.
11. Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui,
12. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.
13. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,
14. Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.
15. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea.
16. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă.
17. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii.
18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.
19. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile.
20. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă.
21. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială,
22. Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău.
23. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.
24. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.
25. Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi,
26. Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă.
27. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi.
28. Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum.
29. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine.
30. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.
31. Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui;
32. Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape.
33. Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.
34. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har.
35. Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.
1. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
2. Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3. Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă;
4. Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
5. Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.
6. Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!
7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
8. Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
9. Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
10. Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!
11. Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
14. în inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
16. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
1. Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
2. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
3. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4. Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta,
5. Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6. Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7. Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
9. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
11. Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12. Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13. Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
14. "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
15. Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
16. Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe ÅŸi chinamon.
18. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19. Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!"
21. Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22. El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
23. Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
24. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
25. Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
26. Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5. "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17. "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".
18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).
24. Tatăl celui drept tresaltă de bucurie şi cel ce a dat naştere unui înţelept se bucură de el.
25. Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie cea care te-a născut!
26. Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele,
27. Căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un puţ strâmt.
28. Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni numărul celor înşelaţi de ea.
29. Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi?
30. Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii.
31. Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât,
32. Căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin.
33. Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite,
34. Vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.
35. "M-au lovit... Nu m-a durut! M-au bătut... Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, vai cere iarăşi vin".
1. Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor,
2. Căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăiesc cele nelegiuite.
3. Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte
4. Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută.
5. Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere.
6. Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori.
7. Peste măsură de înaltă este înţelepciunea pentru omul nebun; când stă la poarta (cetăţii) el nu deschide gura.
8. Cel ce-şi pune în gând să facă rău se cheamă un mare răufăcător.
9. Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia oamenilor.
10. Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării, puterea ta nu este decât slăbiciune.
11. Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i!
12. Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui?
13. Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale.
14. Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută.
15. Nu pândi, nelegiuitule, casa celui drept şi nu tulbura locaşul lui,
16. Căci dacă cel drept cade de şapte ori şi tot se scoală, cei fără de lege se poticnesc în nenorocire.
17. Nu te bucura când cade vrăjmaşul tău şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta,
18. Ca nu cumva să vadă Domnul şi să fie neplăcut în ochii Lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine).
19. Nu te aprinde împotriva răufăcătorului şi nu-ţi întărâta râvna împotriva celor fără de lege.
20. Căci cel ce face rău nu propăşeşte, şi sfeşnicul celor nelegiuiţi se va stinge.
21. Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie,
22. Că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic?
23. Şi aceste (proverbe) sunt ale înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să cauţi la faţa oamenilor.
24. Pe cel ce zice celui fără de lege: "Tu eşti drept!", popoarele îl blesteamă şi neamurile îl afurisesc;
25. Dar celor care îl ceartă Cum se cuvine le merge bine şi peste ei vine binecuvântarea şi fericirea.
26. Buzele sărută pe cei ce dau răspunsuri drepte.
27. Rânduieşte-ţi lucrul tău afară şi adu-l la îndeplinire pe câmpul tău, apoi îţi vei ridica o casă.
28. Nu fi martor mincinos împotriva prietenului tău şi nu fi pricina (unei hotărâri nedrepte), cu buzele tale.
29. Nu spune: "Precum mi-a făcut aşa îi voi face şi eu lui; voi răsplăti omului după faptele lui".
30. Am trecut pe ogorul unui leneÅŸ ÅŸi pe la via unui om lipsit de minte,
31. Şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prăbuşise.
32. Atunci m-am uitat Şi m-am frământat în inima mea, am privit cu luare aminte şi am tras o învăţătură:
33. Încă puţin somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai stau cu mâinile în sân ca să dorm...
34. Şi sărăcia va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un om înarmat.
1. Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
2. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
3. Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
4. Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
5. Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
6. De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
7. Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
8. Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
9. Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10. Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
11. Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
12. Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
13. Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
14. Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
15. Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
17. Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
18. Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
19. Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
20. Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
21. În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
22. Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
23. Sârguieşte-te să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
24. Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
25. Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
26. Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
27. Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.
1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: "Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2. Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om.
3. Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
4. Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii!
5. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
6. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!
7. Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
8. Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,
9. Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
10. Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
11. Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa;
12. Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui;
13. Un neam... O, cum ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele lui!
14. Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni.
15. Lipitoarea are două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: "Destul!" şi anume:
16. Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!"
17. Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
18. Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19. Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.
20. Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: "N-am făcut nimic rău"
21. Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
22. Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
23. Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa.
24. Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:
25. Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;