Cap. 1
5. Prin Care am primit
har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile,
7. Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi:
har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
Cap. 4
4. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după
har, ci după datorie;
16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din
har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
Cap. 5
2. Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la
harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.
15. Dar nu este cu greşeala cum este cu
harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult
harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin
harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar
harul din multe greşeli duce la îndreptare.
17. Căci, dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa
harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos.
20. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit
harul;
21. Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi
harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.
Cap. 6
1. Ce vom zice deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească
harul?
14. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub
har.
15. Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub
har? Nicidecum!
23. Pentru că plata păcatului este moartea, iar
harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
Cap. 11
5. Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin
har.
6. Iar dacă este prin
har, nu mai este din fapte; altfel
harul nu mai este
har. Iar dacă este din fapte, nu mai este
har, altfel fapta nu mai este faptă.
Cap. 12
3. Căci, prin
harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.
6. Dar avem felurite daruri, după
harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei;