14. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.

18. Când le ridica lor Domnul judecători, atunci Însuşi Domnul era cu judecătorul şi-i izbăvia pe ei de vrăjmaşii lor în toate zilele judecătorului.

28. Şi ţa zis el către dânşii: "Veniţi după mine, că a dat Domnul pe vrăjmaşii noştri Moabiţi în mâinile voastre". Şi s-au dus după dânsul şi au apucat vadul Iordanului spre Moab şi nu au lăsat pe nimeni să treacă.

31. Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui". După aceea ţara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.

24. Dar am să vă rog şi eu un lucru, a adăugat Ghedeon, să-mi dea fiecare din voi câte un cercel din prăzile voastre; căci vrăjmaşii aveau mulţi cercei de aur, pentru că erau Ismaeliţi".

34. Nu şi-au mai adus aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul lor, Care îi izbăvise din mâinile tuturor vrăjmaşilor care îi înconjurau.

36. Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ţi-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârşit prin tine răzbunarea împotriva Amoniţilor, vrăjmaşii tăi!"