1. |
Şi chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregăteşte plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i mai adăugăm ceva". |
2. |
Şi el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am adus; |
3. |
Pentru că el m-a adus la tine sănătos şi pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul şi te-a vindecat şi pe tine!" |
4. |
Şi a zis bătrânul: "I se cuvine!" |
5. |
Şi a chemat pe înger şi i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce aţi adus, şi mergi în pace!" |
6. |
Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: "Binecuvântaţi pe Dumnezeu, slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preaslăvi. |
7. |
Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti. Faceţi bine şi răul nu vă va ajunge! |
8. |
Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât bogăţie cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur, |
9. |
Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. |
10. |
Iar păcătoşii sunt duşmanii vieţii lor. |
11. |
Nimic n-am să ascund de voi şi v-am şi spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti". |
12. |
Când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă eram cu tine. |
13. |
şi când tu nu te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine. |
14. |
Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. |
15. |
Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt". |
16. |
Atunci s-au înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică. |
17. |
Dar el le-a zis: "Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac! |
18. |
Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi binecuvântaţi în veac. |
19. |
În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta. |
20. |
Aşadar, preaslăviţi acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalţ la Cel Care m-a trimis, şi scrieţi într-o carte toate cele ce s-au săvârşit". |
21. |
Şi sculându-se ei nu l-au mai văzut. |
22. |
Şi au început să istorisească lucrurile cele mari şi minunate ale lui Dumnezeu şi cum li s-a arătat îngerul Domnului. |