|
1. |
Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu! |
|
2. |
Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora. |
|
3. |
Mâinile lor sunt gata să săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare grăieşte după pofta sufletului său. |
|
4. |
Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare! |
|
5. |
Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale! |
|
6. |
Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui. |
|
7. |
Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta. |
|
8. |
Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea. |
|
9. |
Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui. |
|
10. |
Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de ruşine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe. |
|
11. |
Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai fi nici o lege din acestea. |
|
12. |
În ziua aceea vor veni la tine din Asiria şi din cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la Eufrat, de la o mare ş? până la cealaltă şi de la un munte până la altul. |
|
13. |
Ţara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ al purtării lor. |
|
14. |
Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de altădată! |
|
15. |
Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului îţi voi arăta lucruri minunate! |
|
16. |
Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie. |
|
17. |
Vor linge pulbere ca şerpii, ca şi târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieşind din ascunzişurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de Tine. |
|
18. |
Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea. |
|
19. |
Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre. |
|
20. |
Păstrează credincioşia făgăduită lui Iacob şi îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către părinţii noştri în zilele de odinioară. |