|
1. |
Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor. |
|
2. |
Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, |
|
3. |
Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri, |
|
4. |
Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească; |
|
5. |
Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. |
|
6. |
Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui. |
|
7. |
Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. |
|
8. |
Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. |
|
9. |
Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. |
|
10. |
Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut. |
|
11. |
Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. |
|
12. |
Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. |
|
13. |
Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare. |
|
14. |
Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. |
|
15. |
Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat. |
|
16. |
Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci. |
|
17. |
Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor. |
|
18. |
Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El. |
|
19. |
Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. |
|
20. |
Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau. |
|
21. |
Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare. |
|
22. |
Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, |
|
23. |
Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască. |
|
24. |
Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. |
|
25. |
Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. |
|
26. |
Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. |
|
27. |
Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui. |
|
28. |
Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! |
|
29. |
Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală. |
|
30. |
Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? |
|
31. |
Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine? |
|
32. |
Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. |
|
33. |
Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul; |
|
34. |
Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta! |
|
35. |
Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul? |
|
36. |
Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. |
|
37. |
Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. |
|
38. |
Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. |
|
39. |
Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. |
|
40. |
Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila. |
|
41. |
Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! |
|
42. |
Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. |
|
43. |
Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce. |