1. |
Atunci a grăit iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: "Intră la Faraon, că i-am învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele; |
2. |
Ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!" |
3. |
Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească! |
4. |
Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale; |
5. |
Şi vor acoperi ele faţa pământului, încât pământul nu se va putea vedea, şi vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toţi pomii ce cresc prin câmpiile voastre; |
6. |
Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale şi toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi de când trăiesc ei pe pământ şi până în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise şi a ieşit de la Faraon. |
7. |
Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: "Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?" |
8. |
Şi ei au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?" |
9. |
Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu oile noastre şi cu boii noştri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru". |
10. |
Faraon însă le-a zis: "Fie aşa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceţi cu copiii? Se vede că aveţi gând rău. |
11. |
Nu! Duceţi-vă numai bărbaţii şi faceţi slujbă Domnului, cum aţi cerut!" Şi au fost daţi afară de la Faraon. |
12. |
Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde-ţi mâna ta asupra pământului Egiptului şi vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului şi vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor şi tot ce a rămas nestricat de grindină". |
13. |
Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste. |
14. |
Şi au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului mulţime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost şi nu vor mai fi. |
15. |
Şi au acoperit ele toată ţara, cât nu se mai vedea pământul; şi au mâncat toată iarba pământului şi toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; şi n-a rămas nici un fir de verdeaţă, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului. |
16. |
Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Greşit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi înaintea voastră! |
17. |
Iertaţi-mi acum încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!" |
18. |
Şi ieşind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu, |
19. |
Şi Domnul a stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie şi n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului. |
20. |
Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel. |
21. |
Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer şi se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna". |
22. |
Şi şi-a întins Moise mâna sa spre cer şi s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului, |
23. |
De nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuinţele lor. |
24. |
Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte şi mari, iar copiii să meargă cu voi". |
25. |
Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele şi arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru. |
26. |
Deci, să meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu ştim ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru". |
27. |
Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a vrut să le dea drumul, |
28. |
Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăţi în faţa mea, căci în ziua când vei vedea faţa mea, vei muri". |
29. |
Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, aşa va fi. Mai mult nu voi mai vedea faţa ta!" |