1. |
Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. |
2. |
Mai bine este să mergi în casă de plâns, decât să te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului şi cine îl vede pune la inimă. |
3. |
Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. |
4. |
Inima celor înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei. |
5. |
Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să asculţi cântecul celor nebuni; |
6. |
Că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este deşertăciune!... |
7. |
Căci asuprirea poate să facă nebun pe un înţelept, şi mita strică inima. |
8. |
Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ. |
9. |
Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni. |
10. |
Nu spune niciodată: "Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?" Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta. |
11. |
Înţelepciunea este tot atât ţie bună ca şi o moştenire de folos celor ce văd soarele, |
12. |
Că aşa este ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu viaţă pe stăpânul ei. |
13. |
Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? |
14. |
În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. |
15. |
Aceste două lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care trăieşte mereu în răutatea lui. |
16. |
Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti? |
17. |
Nu fii nelegiuit până la sfârşit şi nu fii nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău? |
18. |
Este bine să te ţii de una şi de cealaltă să nu te desfaci, că cine se teme de Dumnezeu scapă din toate. |
19. |
Înţelepciunea dă înţeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o cetate. |
20. |
Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască. |
21. |
Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău; |
22. |
Căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii. |
23. |
Toate acestea le-am încercat prin înţelepciune şi am zis: "Vreau să fiu înţelept!" dar înţelepciunea a rămas departe de mine. |
24. |
Ceea ce a fost este departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înţeles? |
25. |
Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. |
26. |
Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins. |
27. |
Iată ce am aflat, zice Ecclesiastul, şi încă şi altele ca să pot descoperi înţelesul, |
28. |
Pe care sufletul meu l-a căutat şi nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sunt. |
29. |
Dar iată numai ce am găsit: Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc multe vicleşuguri. |