|
1. |
Atunci Bildad din Şuah a răspuns şi a zis: |
|
2. |
"Până când vei tot vorbi astfel de lucruri şi cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia? |
|
3. |
Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea? |
|
4. |
Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor. |
|
5. |
Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic, |
|
6. |
Dacă eşti nevinovat şi fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta şi va clădi la loc casa dreptăţii tale |
|
7. |
Şi starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă. |
|
8. |
Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi. |
|
9. |
Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. |
|
10. |
Ei îţi vor da învăţătură, ei îţi vor grăi şi din inima lor îţi vor cuvânta unele ca acestea: |
|
11. |
Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără umezeală? |
|
12. |
Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană. |
|
13. |
Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit. |
|
14. |
Încrederea lui e spulberată şi bizuinţa lui este o pânză de păianjen. |
|
15. |
Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ţine; se agaţă de ea, dar casa se prăvale. |
|
16. |
Stă plin de suc în faţa soarelui şi în grădina unde este îşi întinde vlăstarii; |
|
17. |
Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor. |
|
18. |
Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieşte: Nu te-am văzut niciodată! |
|
19. |
Iată-l acum putred, pe cărare, şi din pământ răsar alţi vlăstari. |
|
20. |
Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători. |
|
21. |
Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie. |
|
22. |
Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!" |