|
1. |
Atunci Iov a răspuns şi a zis: |
|
2. |
"În ce chip ajuţi tu pe cel ce este fără de putere şi sprijini braţul care a slăbit? |
|
3. |
Cum ştii tu să sfătuieşti pe cel lipsit de înţelepciune şi ce belşug de ştiinţă ai dat pe faţă? |
|
4. |
Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale şi al cui duh grăia prin gura ta? |
|
5. |
Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaţilor tremură sub pământ, iar apele şi vietăţile din ape se înspăimântă. |
|
6. |
Împărăţia morţilor este goală înaintea Lui şi adâncul este fără acoperiş. |
|
7. |
El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic. |
|
8. |
El închide apele în norii Săi şi norii nu se rup sub greutatea apelor. |
|
9. |
El acoperă faţa lunii pline, desfăşurând asupra ei norii Săi. |
|
10. |
El a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric. |
|
11. |
Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui. |
|
12. |
Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei. |
|
13. |
Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! |
|
14. |
Şi dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puţin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înţeleagă?" |