1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 7

1.	În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, şi a venit cu oameni puţini la o cetate de lângă mare şi a domnit acolo.
2.	Şi după ce a venit în casa domniei părinţilor săi, a prins oştirea, pe Antioh şi pe Lisias, ca să-i ducă la el.
3.	Şi când i s-a dat de ştire, el a zis: "Nu-mi arătaţi feţele lor".
4.	Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a şezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
5.	Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi necredincioşii din Israel şi Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
6.	Şi au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi prietenii tăi, şi pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
7.	Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor".
8.	Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei şi credincios regelui.
9.	Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
10.	Şi au purces şi au venit cu putere multă în ţara lui Iuda şi au trimis cu vicleşug soli lui Iuda şi fraţilor lui cu cuvinte de pace.
11.	Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
12.	Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
13.	Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi cereau de la ei pace.
14.	Că ziceau: "Un preot din seminţia lui Aaron a venit cu oştirile şi nu ne va face strâmbătate".
15.	Şi el a grăit către ei cuvinte de pace şi li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă şi prietenilor voştri".
16.	Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins şaizeci de bărbaţi şi i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
17.	"Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape".
18.	Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot poporul şi ziceau: "Că nu este la ei adevăr şi judecată, că au călcat legătura şi jurământul făcut".
19.	Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a tăbărât la Betzet şi a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum şi o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
20.	Şi a încredinţat ţara lui Alchimos şi a lăsat cu el oştire multă să-i ajute şi s-a dus Bacchide la rege.
21.	Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
22.	Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul său şi au biruit ţara lui Iuda şi au pricinuit necaz mare lui Israel.
23.	Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
24.	Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur şi a pus pedepse asupra bărbaţilor care au mers de bună voie cu Alchimos şi i-a oprit a merge în ţară.
25.	Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda şi cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă şi, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
26.	Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură şi vrăjmăşie asupra lui Israel, şi i-a poruncit să piardă poporul.
27.	Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire multă şi a trimis la Iuda şi la fraţii lui cu vicleşug cuvinte de pace, zicând:
28.	"Să nu fie vrajbă între noi şi voi; eu voi veni cu oameni puţini să văd feţele voastre cu pace".
29.	Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii cu alţii cu pace, iar vrăjmaşii erau gata să răpească pe Iuda.
30.	Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleşug, s-a temut de el şi n-a voit să mai vadă faţa lui.
31.	Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui şi a ieşit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
32.	Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit în cetatea lui David.
33.	Şi după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului şi au ieşit unii dintre preoţii din locul sfânt şi dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace şi să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
34.	Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit, grăind cu trufie.
35.	Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda şi tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Şi a ieşit cu mânie mare.
36.	Şi au intrat preoţii şi stând în faţa altarului şi a templului Domnului, au plâns zicând:
37.	"Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaş de rugăciune şi de cerere pentru poporul Tău.
38.	Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra taberei lui şi să cadă în sabie; adu-Ţi aminte de hulele lor şi nu-i suferi pe ei".
39.	Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a tăbărât la Bethoron şi l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
40.	Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbaţi şi s-a rugat Iuda, zicând;
41.	"Când au hulit solii cei trimişi de regele Asirienilor, a ieşit îngerul Tău, Doamne, şi a bătut dintre ei o sută optzeci şi cinci de mii.
42.	Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
43.	Şi s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar şi a fost înfrântă tabăra lui Nicanor şi întâi el a căzut în război.
44.	Şi dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
45.	Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer şi au trâmbiţat după ei neîncetat cu trâmbiţele.
46.	Şi au ieşit din toate satele Iudeii de primprejur şi i-au înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii şi n-a rămas dintre ei nici unul.
47.	Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor şi dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus şi le-au spânzurat la Ierusalim.
48.	Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
49.	Şi au rânduit ca în tot anul să se ţină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50.	Şi a avut pace Iuda puţine zile.