|
1. |
Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit. |
|
2. |
Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate. |
|
3. |
Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în plâns. |
|
4. |
Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază. |
|
5. |
Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde, |
|
6. |
Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a pierit. |
|
7. |
De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor. |
|
8. |
Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge! |
|
9. |
Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei. |