1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

Capitolul 20

1.	După aceasta au venit Moabiţii şi dimpreună cu ei au venit şi Amon asupra lui Iosafat cu război.
2.	Atunci au venit unii şi au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare mulţime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi iată-i se află la Haţaţon-Tamar, adică la Enghedi".
3.	La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat faţa sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.
4.	Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5.	Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curţii noi
6.	Şi a zis: "Doamne Dumnezeul părinţilor noştri! Nu eşti Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor şi n-ai Tu oare în mâna Ta tăria şi puterea, încât nimeni nu este să-ţi stea ţie împotrivă?
7.	Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o pe veci urmaşilor lui Avraam, pe care îl iubeai?
8.	Şi ei s-au aşezat în ea şi ţi-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
9.	De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseşte, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, şi noi vom sta înaintea templului acesta şi înaintea feţei Tale - căci numele Tău este în templul acesta - şi vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculţi şi să ne izbăveşti.
10.	Şi acum, iată Amoniţii, Moabiţii şi locuitorii muntelui Seir, prin ţara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliţilor să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei şi nu i-au nimicit,
11.	Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moştenire.
12.	Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulţimi care a venit asupra noastră şi nu ştim ce să facem; dar ochii noştri ne sunt la Tine".
13.	Şi stăteau toţi Iudeii înaintea feţei Domnului şi copiii cei mici ai lor, femeile lor şi feciorii lor.
14.	Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
15.	Şi acesta a zis: "Ascultaţi toţi ai lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi tu rege Iosafat! Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16.	Mâine să plecaţi împotriva lor; iată ei urcă coasta ţiţ şi aveţi să-i găsiţi în capătul văii din faţa pustiei Ieruel.
17.	Nu voi aveţi să vă luptaţi de astă dată; dar înşiraţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda şi Ierusalime! Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi! Să le ieşiţi mâine înainte şi Domnul va fi cu voi!"
18.	Atunci s-a plecat Iosafat cu faţa la pământ, de asemenea şi toţi Iudeii şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
19.	Apoi. s-au sculat leviţii dintre fiii lui Cahat şi dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20.	Şi s-au sculat ei de dimineaţă tare şi au ieşit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieşeau ei, a stat Iosafat şi a zis: "Ascultaţi-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveţi încredere în Domnul Dumnezeul vostru şi fiţi tari! Aveţi încredere în proorocii Lui şi veţi izbuti cu bine!"
21.	Apoi s-a sfătuit el cu poporul şi a rânduit cântăreţi care să cânte Domnului, ca, ieşind aceştia în podoabe sfinte înaintea celor înarmaţi, să preamărească şi să zică: "Slăviţi pe Domnul, că în veac este mila Lui!"
22.	Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă şi să preamărească, Domnul a stârnit neînţelegeri între Amoniţi şi Moabiţi şi între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, şi au fost bătuţi;
23.	Căci s-au sculat Amoniţii şi Moabiţii împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i şi stârpindu-i; iar când au sfârşit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă şi ei unul pe altul.
24.	Şi când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul şi s-au uitat la acea mulţime de lume, iată toţi erau stârvuri căzute pe pământ şi nici unul nu era teafăr.
25.	Atunci a venit Iosafat şi poporul lui ca să adune prada; şi au găsit la ei multe bogăţii, haine şi lucruri scumpe şi au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
26.	Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se şi cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27.	Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim şi cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioşi la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruinţă asupra vrăjmaşilor lor.
28.	Şi au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe şi cu trâmbiţe.
29.	Şi frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuşi Domnul a luptat împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
30.	După aceea domnia lui Iosafat a fost în linişte, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părţile.
31.	Aşa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Şilhi.
32.	El a ţinut drumul lui Asa, tatăl său şi nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
33.	Numai înălţimile n-au fost de tot îndepărtate şi nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinţilor lor.
34.	Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, şi sunt trecute şi în cartea regilor lui Israel.
35.	Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
36.	Şi s-a întovărăşit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; şi corăbiile le-au făcut ei la Eţion-Gheber.
37.	Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.